Stai atunci şi te īntrebi, nu ca jurist cu oarecare vechime, ci ca simplu cetăţean: ce a voit să spună legiuitorul īn art. 322 punctul 4 teza finală cānd arată că „…dacă un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă” partea interesată poate introduce cerere de revizuire. Cui va adresa, cel interesat, cererea pentru sancţionare, (pentru a găsi apoi calea reparaţiei) este o īntrebare legitimă īn contextul celor de mai sus.

3. Īn acelaşi timp apare o contradicţie īntre cele de mai sus şi adresa dată īn dos. nr. 209/P/05 din 29.11.2005 prin care referindu-se la un alt caz al nostru cu care am sesizat C.S.M. privindu-l pe O.A. primim ştirea: „vă comunicăm că s-a dispus declinarea competenţei la Parchetul de pe lāngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de urmărire penală şi criminalistică, pentru cercetarea judecătorilor Curţii de Apel şi prin indivizibilitate a Tribunalului Satu Mare, care au pronunţat deciziile la care aţi făcut referire īn plāngere , sub aspectul infracţiunii pre. de art. 246 c. pen.”

Deci 8 magistraţi vor fi cercetaţi penal, aceasta după ce de nenumărate ori (la fel ca şi īn cazul de faţă īn care am obsedat instanţa cu excepţia neacceptării, fără a avea pānă la ora actuală succes) am īncercat să explic faptul că la fel au procedat şi criminalii de război de la Nurnberg apărāndu-se, de acuzele aduse, cu ordinul dat de Adolf Hitler şi īn final au fost condamnaţi. Aici instanţele de rejudecare se acoperă cu soluţia Curţii. Ceream atunci, să fie ignorată decizia C.A. Oradea nr. 1474/02 deoarece este ilegală spunānd că „…legea 18/91 acceptă posibilitatea formulării verbale a cererii pentru reconstituirea dreptului de proprietate…” Astăzi spun că deşi a fost la Curte cauza apelantul nu a acceptat succesiunea īn termen. Cauzele sunt oarecum asemănătoare dacă nu similare: şi aici ne aflăm īn judecarea unui apel după ce cauza a fost la Curte īn recurs, unde am arătat fără succes aceleaşi chestiuni legate de neacceptarea succesiunii. Asta nu īnseamnă, nimic nu justifică,  să se ignore, la infinit, susţinerile noastre, şi prevederile legii..

Acelaşi UHA